- colectivitáte
- s. f., g.-d. art. colectivitäţii; pl. colectivitäţi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
colectivitáte
Look at other dictionaries:
colectivitate — COLECTIVITÁTE, colectivităţi, s.f. Grup de oameni care trăiesc şi muncesc în comun, p. ext. societate. – Din fr. collectivité. Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 COLECTIVITÁTE s. 1. comunitate, obşte, societate, (înv.) obştime. (Opinia… … Dicționar Român
public — PÚBLIC, Ă, publici, ce, s.n. sg., adj. 1. s.n. sg. Colectivitate mare de oameni; mulţime, lume; spec. totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferinţă etc. ♢ loc. adj. şi adv. În public = (care are loc) în faţa unui anumit… … Dicționar Român
majoritate — MAJORITÁTE, majorităţi, s.f. Partea sau numărul cel mai mare dintr o colectivitate. ♦ Superioritate numerică cerută (prin lege) sau obţinută în alegeri. ♢ Majoritate absolută = număr de voturi egal cu cel puţin jumătate plus unu din total.… … Dicționar Român
obşte — ÓBŞTE, obşti, s.f. 1. (înv. şi pop.) Colectivitate, comunitate, populaţie, popor; p. ext. masă mare de oameni, gloată, mulţime; obştime. ♢ De obşte = a) loc. adj. care priveşte sau interesează pe toţi, care aparţine tuturor; comun, general,… … Dicționar Român
armată — ARMÁTĂ, armate s.f. 1. Totalitatea forţelor militare ale unui stat; oaste, oştire, armie. ♦ Mare unitate militară, compusă din câteva corpuri şi unităţi din diferite arme; p. gener. unitate militară. ♦ Serviciu militar; militărie, cătănie. 2. fig … Dicționar Român
autoimpunere — AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, s.f. Contribuţie bănească pe care o colectivitate o fixează şi o dă de bună voie, în vederea unor lucrări locale de interes obştesc. [Pr: a u ] – Auto1 + impunere (după rus. samooblojenie). Trimis de ana zecheru, 13.09 … Dicționar Român
cauză — CÁUZĂ, cauze, s.f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă şi, în condiţii determinate, provoacă apariţia altui fenomen, denumit efect, căruia îi serveşte ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate… … Dicționar Român
colectiv — COLECTÍV, Ă, colectivi, e, adj., subst. I. adj. 1. Care rezultă din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care aparţine tuturor; comun, obştesc, social. 3. Care se referă la ideea de colectivitate. ♢ Substantiv… … Dicționar Român
comunitate — COMUNITÁTE, (2) comunităţi, s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinţe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune; totalitatea locuitorilor unei localităţi, ai unei ţări etc. – Comun +… … Dicționar Român
efectiv — EFECTÍV, Ă, efectivi, e, adj., s.n. 1. adj. (Adesea adverbial) Real2, adevărat. 2. s.n. Numărul indivizilor care fac parte dintr o colectivitate, mai ales dintr o unitate sau formaţie militară. – Din fr. effectif, lat. effectivus. Trimis de… … Dicționar Român
